In cursul zilei de marți, (31 august 2010),Fernando Morientes s-a hotarat sa puna capat carierei sale fabuloase.Au fost 15 ani in care cel nascut in Cáceres,Spania,a incantat majoritatea microbistilor cu evolutiile sale.Scriu acest articol din postura unui fan blaugrana,insa recunosc ca acest jucator urias mi-a creat destule seri de cosmar,pe cand imbraca tricoul marii rivale,Real Madrid.A fost un fotbalist foarte serios,si-a dedicat timpul fotbalului,devenind un exemplu de urmat pentru tinerii de astazi.
Debuta in tricoul gruparii Albacete in prima liga spaniola la o varsta foarte frageda,18 ani mai exact.Treptat,si-a cladit un nume destul de important,devenind in cei doi ani de zile petrecuti pe Estadio Carlos Belmonte,unul dintre cei mai promitatori tineri atacanti spanioli.In anul 1995 este achizitionat de catre Real Zaragoza.Aceasta mutare a fost benefica in cariera lui Fernando Morientes.Timp de doua sezoane petrecute pe La Romareda,a cunoscut consacrarea ca atacant,datorita in mare masura partenerului sau din avanposturi,celebrul Dani Garcia,fotbalist ce a cunoscut consacrarea mai apoi,imbracand tricoul gruparii FC Barcelona.1997 reprezinta anul in care Fernando Morientes ajunge pe Santiago Bernabeu,la gruparea Real Madrid.Pretul pentru care ''albii'' l-au achizitionat a fost de 6,6 milioane euro.Desi a avut de infruntat o pereche de atacanti legendari precum Predrag Mijatovic si Davor Suker,Fernando nu s-a alarmat deloc asupra acestei situatii,a ramas umil in continuare,iar la prima ocazie avuta si-a incantat coechipierii cu evolutiile sale. A format perechea senzationala din atacul ''albilor'' cu Raul Gonzalez
Dupa aproximativ doua sezoane petrecute in tricoul madrilenilor,Fernando Morientes devine un titular incontestabil in atac,reusind impreuna cu un alt tanar jucator,Raul Gonzalez,sa creeze una dintre cele mai de temut perechi de atacanti din lume.Datorita acestei performante senzationale pentru un jucator de doar 22 ani,i-a facut pe mai varstnicii sai colegi de atunci,Davor Suker si Predrag Mijatovic,sa-si gaseasca alte provocari in viata.In cele din urma,atacantul croat si cel iugoslav au plecat la Arsenal Londra,respectiv AC Fiorentina.Foamea senzationala de trofee l-a facut pe Morientes sa-si arate adevarata pofta de a inscrie goluri,creand astfel bucurie in randul fanilor madrileni.Cu alte cuvinte,se instaurase in lotul gruparii din capitala Spaniei o imensa dorinta din partea ambilor atacanti spanioli sa arate tuturor cine sunt ei cu adevarat.Aceasta dorinta nebuneasca i-a ajutat pe ambii in cariera,unde si acum sunt recunoscuti de fani,ca fiind una dintre cele mai de temut perechi de atacanti care i-a avut Real Madrid in istoria sa.Inceputul milleniului 3 a fost benefic pentru ambii in ceea ce priveste castigarea trofeelor.Pana atunci au cazut victime in campionat marii rivale FC Barcelona,insa din anul 2000 s-au incununat campionii Europei,invingand in marea finala pe compatriotii de la Valencia,scor final 3-0.Ulterior acestei performante reusesc sa castige doua titluri de campioana consecutiv,asta pana in sezonul 2001-2002,cand aceeasi grupare asturiana reuseste sa castige titlul in Spania.Cu toate acestea insa,forma de exceptie prin care traversa Fernando Morientes l-a ajutat sa inscrie 19 goluri in acea stagiune. Era galactica- Victima a celebrei perioade de transferari din anul 2002
Florentino Perez devenea noul presedinte al celor de la Real Madrid,iar numele care au fost aduse de domnia sa,au fost remarcabile.Printre cei noi veniti s-au numarat Luis Figo,Zinedine Zidane sau brazilianul Ronaldo.Din cauza ultimului,Morientes si-a pierdut statutul de titular incontestabil.Acest lucru nu i-a convenit mai deloc lui Fernando Morientes,domnia sa a incercat din rasputeri sa-si gaseasca o noua echipa.Surprinzator,gruparea care s-a declarat interesata de o eventuala venire a sa,a fost FC Barcelona,echipa ce mereu i-a placut sa-i faca ''zile negre''.Morientes era cotat pe atunci la 22 milioane euro,gruparea catalana avand banii necesari de a-l transfera,din cauza plecarii portughezului Luis Figo.Atacantul nu s-a inteles deloc cu oficialii catalani asupra salariului si a ramas in continuare la Real Madrid.Au urmat doi ani de chin pentru atacant.De abia in sezonul 2003-2004 a ajuns la un acord cu AS Monaco,francezii achizitionandu-l sub forma de imprumut.
Marea revansa a lui Morientes impotriva gruparii ce l-a facut mare a venit
Surprinzator,destinul a fost de partea sa.In sezonul 2003-2004,formatia la care evolua pe atunci,AS Monaco,a intalnit pe Real Madrid in sferturile celei mai titrate competitii intercluburi de pe batranul Continent,Liga Campionilor.Setea enorma de revansa l-a transformat pe Morientes intr-un cosmar al fostilor sai coechipieri,unde in dubla mansa si-a ajutat colegii monegasci sa elimine formatia sa de suflet.Atat pe Santiago Bernabeu,cat si pe Stade Louis II,Fernando Morientes a inscris ultimele goluri ale respectivelor partide.Aceste reusite au contat enorm in ecuatia calificarii,deoarece s-a ajuns la un scor total de 5-5 ( tur,4-2 pentru Real Madrid) si ( 3-1 pentru AS Monaco,pe Stade Louis II). Fostii sai coechipieri madrileni au regretat si in ziua de astazi faptul ca Morientes s-a transferat pe atunci la AS Monaco.Aceasta inedita situatie,dragi microbisti,arata 100% profesionalismul acestui jucator.Daca stam bine sa ne gandim cat bine le-a facut Morientes madrilenilor si felul cum a fost izgonit de pe Santiago Bernabeu,a fost deplorabil pentru jucator,iar aceasta mica revansa luata impotriva gruparii sale de suflet,a fost pana la urma justificata de imensul sau talent de atacant.Stim cu totii ca meseria unui varf autentic este sa inscrie goluri.Fernando Morientes din acest punct de vedere reprezinta calea succesului.Dupa eliminarea Realului,AS Monaco a continuat extraordinar in Liga Campionilor,ajungand in marea finala,unde a fost invinsa de FC Porto,grupare antrenata pe atunci de Jose Mourinho,unul dintre cei mai respectati manageri in acest moment.Varful iberic a inscris in sezonul 2003-2004 al Ligii Campionilor numai putin de 5 goluri,terminand pe atunci ca fiind golgeterul competitiei supreme europene. Revine acasa,insa paraseste imediat Santiago Bernabeu
Din cauza sezonului fulminant realizat cu AS Monaco,Morientes revine in atentia gruparii sale de suflet,insa venirea pe Santiago Bernabeu a atacantului englez Michael Owen,reprezinta din nou un moment de calvar pentru Fernando,care se decide sa se transfere definitiv de aceasta data,la FC Liverpool,in anul 2005.Nu a fost pe teren in mai 2005 in triumful ''cormoranilor'' cu AC Milan,insa imediat dupa venirea sa pe Anfield,a cunoscut gloria europeana,invingand in SuperCupa Europei,gruparea rusa CSKA Moscova,scor final 3-1.La doar un singur an distanta de aceasta performanta,FC Liverpool triumfa in cea mai veche competitie din fotbalul european,Cupa Angliei.Victima ''cormoranilor'' a fost West Ham United.Acest meci a fost unul realmente senzational,scorul final fiind de 3-3. Revine ca fotbalist profesionist in Spania,dupa care scrie istorie pentru Olympique Marseille
Dupa aproximativ doua sezoane petrecute pe Anfield,Fernando Morientes accepta provocarea venita din partea gruparii asturiene FC Valencia.Pe Mestalla a fost din nou protagonistul unei perechi de senzatie in atacul ''liliecilor'' cu noul star al Barçei,David Villa.De aceasta data,a evoluat timp de 3 ani pentru FC Valencia,castigand Cupa Spaniei in anul 2008,in dauna celor de la Getafe,unde de altfel a inscris ultimul gol al acelei intalniri,incheiate cu scorul de 3-1 pentru formatia pregatita pe atunci de catre batavul Ronald Koeman.Timpul petrecut pe Mestalla a fost de bun augur in continuare pentru Morientes,deoarece in momentul plecarii sale la gruparea Olympique de Marseille,a realizat ceva minunat cu actuala grupare antrenata de domnul Didier Deschamps.Fernando Morientes a fost unul dintre atacantii cei mai in forma in obtinerea titlului de catre singura grupare franceza care castiga Liga Campionilor,dupa o pauza de aproape doua decenii.Ieri a anuntat conducerea din sud-estul Frantei ca-si va incheia cariera profesionista,agatandu-si ghetele in cui,dupa 15 ani realmente gloriosi,in care si-a construit un nume legendar in sportul rege. S-a retras, iar acum face parte din echipa de comentatori sportivi al unui dintre cele mai cunoscute posturi de radio din Spania, Cadena Cope.
Cifrele:
Morientes a marcat în toată cariera sa 153 goluri pentru echipele de club pe care a trecut, iar pentru echipa națională a Spaniei a marcat de 27 de ori în 47 de meciuri jucate.
Articol scris pentru BDF de către bunul nostru prieten Stefanoaica Ionut-Cristian ( FCBSpecialBlog )
Bianca, “Bomba sexy” şi multe alte piţipoance izvorâte dintr-o secetă provocată de pierderea propriei identităţi ne-au îndepărtat de vremurile când fotbalul a reprezentat o “Religie”. Astăzi, “individele” sunt parte dintr-o industrie ce a crescut în jurul “sportului rege”, indusitrie ce acoperă tot mai mult “bucuria” simplă oferită de balonul rotund. Ele au devenit “personaje literare” într-un sport unde tot mai greu găsim farmecul “trăirilor” spumoase de altădată.
..
Norocul nostru, poate şi salvarea stă tocmai în gramul de coonştiinţă ce ne oferă şansa de a ne păstra amintirile.
.
Poate că astăzi, o avancronică statistică ar fi fost binevenită, dar, sincer, ne-am cam săturat să promovăm incompetenţa celor ce nu înţeleg cât de important este să îmbraci tricoul Naţionalei.
Pentru ei “mâna la inimă” nu-i decât o “badjocoră” destinată generaţiilor anterioare. Râsete la imn, prezentări de modă şi ….cam atât.
.
Răsfoind zilele trecute romanul autobiografic al lui Cornel Dinu (citit cu bucurie acum ceva timp), “Zâmbind din iarbă” m-am îndepărtat şi mai mult de nulităţile actuale. Am găsit poveşti ce s-ar putea asemana cu “falnicele isprăvi” din prezent, dar calitatea “actorilor” e cu totul alta.
.
Vorbeam de importanţa tricoului Naţionalei. Vă amintiţi (video), nu de mult, imaginile cu tinerii din autocar ce luau totul în băşcălie? Acum numele lor nu spune nimic, dar în curând vor deveni eroii din tabloidele mizerabile împrumutate cu tot cu ipocrizie din Occident.
În cel mai fericit caz vremea acestora va fi ştearsă,” rasă” din memoria microbiştilor, iar în loc vor fi readuse întâmplări ce vor căpăta, este adevărat, caractere din basme.
.
Blog de fotbal a ales sa prezinte o particica din "marea" de amintiri detinute de inegalabilul Cornel Dinu:
.
Snagov - pregătiri pentru un duel cu Albania ce urma a se disputa pe 6 mai 73. Generalul Dragnea “ un om ce s-a vrut rău”, un fabricant de …pilde, “dă startul mobilizării”:
“- Măi băieţi, o echipă este o armată. Apărarea este o artilerie ce aruncă ghiulelele în liniile inamice. Mijlocaşii sunt motorizatele care hărţuiesc liniile inamice. Iar atacul infanteria care pătrunde şi pune steagul pe comandamentul duşman.” Îl aveţi pe Marcu, ăsta e rapid ca glonţul, aruncaţi-l pe el, primul, în liniile adverse”
Şi răspunsul (C Dinu):
“-Domnule General, dacă-mi permiteţi, dar aviaţia, că-i război modern, cu ce credeţi că ar trebui să se ocupe?”
S-au pornit hohotele de răs şi drept pedeapsă s-au anunţat “primele”: în caz de victorie, să fie aşteptaţi cu fanfara!
..
În teren toţi au jucat nu pentru spusele Generalului, nici pentru fanfară ci doar din respect, un respect ce le-a născut responsabilitate. Probabil că responsabilitatea a însemnat şi un criteriu esenţial în aria de selecţie.
De ce spunem asta? “Armata” de ieri o regasim printre “Războinicii mei”, Haiducii mei”. “Pricepuţi”…ohooo, destui!”. Totul se opreşte, însă, în momentul începerii jocului. De la ieşirea din tunel până la final atitudinea-i alta. Dacă în prima partidă, la juniori, pentru Dinu clipa când i s-a dat tricoul de joc, cu tricolorul pe piept l-a făcut să simtă “ magia buzelor ce atingeau culorile noastre atât de suferinde”, prezentul nu-i decât …o Românie a anilor 2010.
Mai căutăm argumente pentru a dovedi atitudinea?
Fiecare generaţie a avut petrecăreţii ei. Mopsul, autor a două goluri în disputa cu albanezii, tocmai o comisese cu o zi inainte când a declanşat un scandal diplomatic prin afirmaţiile sale conform cărora “marele popor albanez are două trenuri care s-au ciocnit din cauza unei capre ce păştea pe şine” şi că eroii lor sunt “ preşedintele şi primul ministru, care şi-au băgat briceagul într-o şedinţă a consiliului de miniştri..”
Diferenţa dintre chefuitorii de astăzi şi cei de ieri? "Genunchii muiaţi" ori o explicaţie dată cel ce in prezent este doar o umbră în fotbalul românesc: “traseele (de petrecere) se alegeau doar acelea ce puteau oferi cele mai bune auspicii petrecerii cu şuetă sensibilă şi râs de calitate. Atunci, vorba de duh imobiliza totul. Era căutată şi provocată, plutind ca o vrajă peste mesele udate cu împărţania zeilor”.
...
Fragmente din " “Zâmbind din iarbă” - Cornel Dinu
..
Norocul nostru, poate şi salvarea stă tocmai în gramul de coonştiinţă ce ne oferă şansa de a ne păstra amintirile.
.
Poate că astăzi, o avancronică statistică ar fi fost binevenită, dar, sincer, ne-am cam săturat să promovăm incompetenţa celor ce nu înţeleg cât de important este să îmbraci tricoul Naţionalei.
Pentru ei “mâna la inimă” nu-i decât o “badjocoră” destinată generaţiilor anterioare. Râsete la imn, prezentări de modă şi ….cam atât.
.
Răsfoind zilele trecute romanul autobiografic al lui Cornel Dinu (citit cu bucurie acum ceva timp), “Zâmbind din iarbă” m-am îndepărtat şi mai mult de nulităţile actuale. Am găsit poveşti ce s-ar putea asemana cu “falnicele isprăvi” din prezent, dar calitatea “actorilor” e cu totul alta.
.
Vorbeam de importanţa tricoului Naţionalei. Vă amintiţi (video), nu de mult, imaginile cu tinerii din autocar ce luau totul în băşcălie? Acum numele lor nu spune nimic, dar în curând vor deveni eroii din tabloidele mizerabile împrumutate cu tot cu ipocrizie din Occident.În cel mai fericit caz vremea acestora va fi ştearsă,” rasă” din memoria microbiştilor, iar în loc vor fi readuse întâmplări ce vor căpăta, este adevărat, caractere din basme.
.
Blog de fotbal a ales sa prezinte o particica din "marea" de amintiri detinute de inegalabilul Cornel Dinu:
.
Snagov - pregătiri pentru un duel cu Albania ce urma a se disputa pe 6 mai 73. Generalul Dragnea “ un om ce s-a vrut rău”, un fabricant de …pilde, “dă startul mobilizării”:
“- Măi băieţi, o echipă este o armată. Apărarea este o artilerie ce aruncă ghiulelele în liniile inamice. Mijlocaşii sunt motorizatele care hărţuiesc liniile inamice. Iar atacul infanteria care pătrunde şi pune steagul pe comandamentul duşman.” Îl aveţi pe Marcu, ăsta e rapid ca glonţul, aruncaţi-l pe el, primul, în liniile adverse”
Şi răspunsul (C Dinu):
“-Domnule General, dacă-mi permiteţi, dar aviaţia, că-i război modern, cu ce credeţi că ar trebui să se ocupe?”
S-au pornit hohotele de răs şi drept pedeapsă s-au anunţat “primele”: în caz de victorie, să fie aşteptaţi cu fanfara!
..
În teren toţi au jucat nu pentru spusele Generalului, nici pentru fanfară ci doar din respect, un respect ce le-a născut responsabilitate. Probabil că responsabilitatea a însemnat şi un criteriu esenţial în aria de selecţie.
De ce spunem asta? “Armata” de ieri o regasim printre “Războinicii mei”, Haiducii mei”. “Pricepuţi”…ohooo, destui!”. Totul se opreşte, însă, în momentul începerii jocului. De la ieşirea din tunel până la final atitudinea-i alta. Dacă în prima partidă, la juniori, pentru Dinu clipa când i s-a dat tricoul de joc, cu tricolorul pe piept l-a făcut să simtă “ magia buzelor ce atingeau culorile noastre atât de suferinde”, prezentul nu-i decât …o Românie a anilor 2010.
Mai căutăm argumente pentru a dovedi atitudinea?
Fiecare generaţie a avut petrecăreţii ei. Mopsul, autor a două goluri în disputa cu albanezii, tocmai o comisese cu o zi inainte când a declanşat un scandal diplomatic prin afirmaţiile sale conform cărora “marele popor albanez are două trenuri care s-au ciocnit din cauza unei capre ce păştea pe şine” şi că eroii lor sunt “ preşedintele şi primul ministru, care şi-au băgat briceagul într-o şedinţă a consiliului de miniştri..”
Diferenţa dintre chefuitorii de astăzi şi cei de ieri? "Genunchii muiaţi" ori o explicaţie dată cel ce in prezent este doar o umbră în fotbalul românesc: “traseele (de petrecere) se alegeau doar acelea ce puteau oferi cele mai bune auspicii petrecerii cu şuetă sensibilă şi râs de calitate. Atunci, vorba de duh imobiliza totul. Era căutată şi provocată, plutind ca o vrajă peste mesele udate cu împărţania zeilor”.
...
Fragmente din " “Zâmbind din iarbă” - Cornel Dinu
Bonus: Din aceeași categorie, dintr-o divizie grecească inferioară, băieții contraatacă:
3 iulie 1990. În semifinala Campionatului Mondial, la Napoli, se întâlnesc Italia, ţara gazdă, şi Argentina, campioana mondială en-titre. Starul sud-americanilor declară înaintea meciului: „Nu-mi place că acum toţi le cer napoletanilor să fie italieni şi să-şi încurajeze naţionala. Napoli a fost mereu un oraş marginalizat de restul Italiei şi a suferit nedrept din cauza rasismului”. Ultraşii napoletani au răspuns printr-un baner afişat înaintea partidei: „Maradona, Napoli te iubeşte, dar Italia este ţara noastră”. Întâlnirea dintre cele două forţe avea să se încheie cu victoria Argentinei, în urma loviturilor de la 11 metri.
SCURTĂ ISTORIE
Ne întoarcem în timp, în 1904. Un marinar englez, William Poths, împreună cu asociatul său, Hector Bayon, şi câţiva napoletani formează Napoli Foot-Ball&Cricket Club, denumire care va deveni AC Napoli, în 1926, şi SSC Napoli, în 1964. Primul erou al unui public mereu vulcanic a fost, în anii ‘20, paraguayanul Attila Sallustro. Antrenorul englez William Garbutt este cel care a adus primele două succese relative ale clubului. În sezoanele 1932/33 şi 1933/34, Napoli termină de fiecare dată pe locul trei în campionat. Anii de dinainte şi de după al doilea război mondial, găsesc clubul din sudul Italiei făcând naveta între Serie A şi Serie B. În 1962 vine şi primul trofeu din istorie, Cupa Italiei, însă entuziasmul triumfului este tăiat de o nouă retrogradare.
Sfârşitul anilor ‘60 şi începutul anilor ‘70 aduce o primă generaţie de excepţie la Napoli. Jucători precum Dino Zoff, Jose Altafini, Omar Sivori, Antonio Juliano sau Giuseppe Savoldi transformă o echipă de pluton într-una de prim-plan a fotbalului italian. În 1968 şi 1975, visul napoletanilor de a-şi vedea favoriţii campioni este aproape, dar Milan şi Juventus amână momentul triumfului.
Un star în devenire
7 septembrie 1979, Tokyo. Argentina şi URSS joacă finala mondialului de tineret. În minutul 76, un puşti de 18 ani înscrie al treilea gol al „pumelor”, care impun cu 3-1. Acel pitic avea să devină cel mai bun jucător al competiţiei, iar în câţiva ani, al planetei. Numele lui, Diego Armando Maradona.
SUDUL TUCIURIU IA FAŢA NORDULUI ALB ŞI AROGANT
TRIUMFUL EUROPEAN
Prima prezenţă în Cupa Campionilor avea să se termine rapid, Napoli întâlnind încă din primul tur un colos al competiţiei, Real Madrid. În Serie A, campionii en-titre nu au reuşit să-şi apere titlul, terminând pe locul doi, poziţie care îi trimitea pe sudişti în Cupa UEFA. PAOK Salonic, Leipzig şi Bordeaux au fost primele victime ale napoletanilor. Adevăratele teste urmau însă în sferturi şi în semifinale.
Nume importante, precum Bayern, Juventus sau Real Sociedad reuşiseră să se califice în sferturile Cupei UEFA, ediţia 1988/89. Sorţii i-au hărăzit lui Napoli ca adversar una din rivalele tradiţionale din Serie A, Juventus. La Torino, bianconerri au câştigat cu 2-0. Se părea că traseul european al echipei lui Maradona, Careca sau Carnevale se va opri în această fază. Însă în returul de pe San Paolo, gazdele au refăcut diferenţa în primele nouăzeci de minute, pentru ca în prelungiri să înscrie golul izbăvitor.
Adversarul din semifinale a fost Bayern Munchen, nemţii venind după o calificare în faţa unei altei echipe italiene, Inter. Degeaba însă. Magistral conduşi din teren de Maradona, napoletanii au învins cu 2-0 acasă şi au remizat, 2-2, în Germania pentru prima finală europeană din istoria clubului.
Ultimul act al competiţiei a pus faţă în faţă două debutante. Stuttgartul lui Klinsmann, Katanec, Immel şi Buchwald contra lui Maradona şi „gaşca” sa. Argentinianul avea să fie decisiv în prima manşă a finalei, golul său din penalty şi pasa decisivă pentru Careca aducând victoria lui Napoli cu 2-1. Returul din Germania avea să ofere un meci spectaculos, încheiat 3-3 după ce italienii au condus cu 3-1 prin golurile reuşite de Ferrara, Alemao şi din nou Careca. Cupa UEFA simţea atingerea „mâinii lui Dumnezeu”. Echipa rebelă din sudul Italiei obţinea consacrarea europeană.
În acelaşi an, Napoli juca o altă finală, a Cupei Italiei de această dată. Însă la Genova se năştea o altă echipă frumoasă, Sampdoria lui Pagliuca, Vialli şi Mancini, care a reuşit să cucerească trofeul.
Al doilea Scudetto
Sezonul 1989/90 va fi unul special. Napoli se încoronează pentru a doua oară campionă a Italiei, marea învinsă fiind Milanul lui Sacchi, Gullit şi Van Basten. Însă titlul va fi puternic contestat de milanezi din cauza unui incident petrecut la meciul napoletanilor cu Atalanta. Alemao a fost lovit de o monedă aruncată din tribune, eveniment în urma căruia lui Napoli i-a fost atribuită victoria. Diferenţa la finalul campionatului dintre echipa lui Maradona şi rossonerri a fost de două puncte. Cele două puncte de la Bergamo. În ciuda presiunilor marelui Milan, Scudetto a rămas în sud.
EPILOG
Idolul absolut al napoletanilor va fi suspendat în 1991 pentru 15 luni, în urma unui control antidoping la care Maradona a ieşit pozitiv la cocaină. Înainte asta, Napoli a câştigat ultimul trofeu important din istoria sa în 1990, Supercupa Italiei, după o victorie entuziasmantă cu 5-1 în faţa lui Juventus. Cântecul de lebădă al unei generaţii care a pus oraşul obraznic din sud pe harta fotbalului italian şi european. Vor pleca rând pe rând Maradona, Careca, Ferrara, tinerii şi talentaţii Zola şi Fonseca, iar formaţia care făcuze granzii din Cizmă să tremure va ajunge chiar şi în Serie C.
Ceva rămăsese însă la fel. Publicul. Acel public care i-a clădit un soclu invizibil lui Maradona şi acelaşi public fără de care Napoli nu ar fi găsit puterea să revină. Când ai 60.000 de oameni în spate la un meci de liga a treia, nimic nu este imposibil. Nici chiar ca un oraş care nu a plecat niciodată capul să se afle la picioarele unui om.
După ce au fost protagoniștii unei rușinoase retrogradări și un început de divizie secundă cât se poate de ciudat, Newcastle United, clasic al fotbalului englez, se întoarce în elita fotbalului din Albion. Antrenorul Chris Hughton a reușit să readucă optimismul în tribune după un an petrecut în infern.
După căderea în gaura neagră numită Championships ( cea de-a doua divizie engleză ), Newcastle își reocupă locul pe care l-a pierdut drept consecință a autogolului marcat de Duff în ultima etapă a sezonului 2008-2009. Au fost multe obstacolele pe care a trebuit să le depășească pentru a reuși acest lucru. Orașul poate respira liniștit: echipa se bate iar cu Chelsea, Manchester United, Liverpool și Arsenal, chiar pe St. James Park, un stadion istoric, al unui club istoric. Coțofenele s-au întors.
Newcastle nu a avut rival în Championship. S-a pus lider în etapa cu numărul 5 și de atunci nu s-a mai dat jos de acolo. Acum, ajunși în Premier, vor să fie iar echipa ce făcea senzație la finalul anilor 90. Fără nume mari în lot și fără individualități, noul Newcastle se bazează pe talent și pe uniunea grupului care s-a făcut puternic în fața problemelor. A adevărat, mare parte din merit îi aparține antrenorului Houghton ( fost jucător, produs al celor de Tottenham Hotspur, acolo unde a jucat nu mai puțin de 13 sezoane ) care a avut mână bună la transferuri: portarul Steve Harper, Coloccini, Danny Simpson, Kevin Nolan, Lovenkrands, argentinianul Jonas Guttierez și Ameobi, formează coloana vertebrală a unei echipe renăscute și cu chef de a face performanță între granzii din Premier League. S-au ridicat, au început să zboare și speră să recupereze timpul pierdut.
O dată întâmplată retrogadarea și destituit din funcția de antrenor Alan Shearer, Newcastle a dat bot în bot cu o mulțime de probleme. S-a apelat la Chris Hughton ca ceva provizoriu și s-a sfârșit prin transformarea acestuia în eroul ce a adus promovarea. Numele mari ale echipei au plecat ( Owen, Duff, Martins sau Viduka ) iar asta a produs o profundă nemulțumire în tribunele stadionului St. James Park. S-a ajuns până acolo încăt, actualul proprietar Mike Ashley a scos clubul la vânzare, însă și acum mai caută un cumpărător. Suporterii coțofenelor nu iartă, considerând că el este principalul responsabil al anului de post ținut cu forța. În cele din urmă, departe de stabilitate normalitate, clubul a reușit să obțină promovarea, ceea ce face și mai valoros efortul depus de jucătorii și de antrenorul său.
Harper-recordmanul
Portarului veteran ( 35 ani ) i s-a ivit o oportunitate de aur o dată cu plecarea titularului Given, iar în primul său sezon a bătut recordul de imbatabilitate din istoria clubului, reușins ca timp de 20 de etape să nu primească gol.
Cazul Loverkrands
Alt caz controversat la Newcstle a fost cel al danezului Loverkrands. Clubul nu a vrut să îi mai prelungească contractul în iulie 2009, însă Houghton l-a recuperat în ianuarie iar acum este unul dintre stâlpii fundamentali ai echipei.
Un derby încins
Grație acestei reîntoarceri, Premier League va avea parte de unul dintre cele mai electrice derby-uri ale sale, derby cunoscut și sub numele de North East Derby, jucat între Newcastle și Sunderland și care își are originile undeva prin 1989, atunci când cele două echipe s-au înfruntat pentru prima oară. Scânteile vor sări iar în meciurile lor.
Istorie, cu puține titluri
Chiar dacă este considerată a fi o clasică a fotbalului englez, Newcastle a cucerit ultimul său titlul important în 1955, atunci când a câștigat FA Cup. Campionatul l-a câștigat ultima oară în 1927, iar de atunci a mai fost vicecampioana Angliei în 1995 și 1996.
sursă foto daylife
Newcastle nu a avut rival în Championship. S-a pus lider în etapa cu numărul 5 și de atunci nu s-a mai dat jos de acolo. Acum, ajunși în Premier, vor să fie iar echipa ce făcea senzație la finalul anilor 90. Fără nume mari în lot și fără individualități, noul Newcastle se bazează pe talent și pe uniunea grupului care s-a făcut puternic în fața problemelor. A adevărat, mare parte din merit îi aparține antrenorului Houghton ( fost jucător, produs al celor de Tottenham Hotspur, acolo unde a jucat nu mai puțin de 13 sezoane ) care a avut mână bună la transferuri: portarul Steve Harper, Coloccini, Danny Simpson, Kevin Nolan, Lovenkrands, argentinianul Jonas Guttierez și Ameobi, formează coloana vertebrală a unei echipe renăscute și cu chef de a face performanță între granzii din Premier League. S-au ridicat, au început să zboare și speră să recupereze timpul pierdut.
O dată întâmplată retrogadarea și destituit din funcția de antrenor Alan Shearer, Newcastle a dat bot în bot cu o mulțime de probleme. S-a apelat la Chris Hughton ca ceva provizoriu și s-a sfârșit prin transformarea acestuia în eroul ce a adus promovarea. Numele mari ale echipei au plecat ( Owen, Duff, Martins sau Viduka ) iar asta a produs o profundă nemulțumire în tribunele stadionului St. James Park. S-a ajuns până acolo încăt, actualul proprietar Mike Ashley a scos clubul la vânzare, însă și acum mai caută un cumpărător. Suporterii coțofenelor nu iartă, considerând că el este principalul responsabil al anului de post ținut cu forța. În cele din urmă, departe de stabilitate normalitate, clubul a reușit să obțină promovarea, ceea ce face și mai valoros efortul depus de jucătorii și de antrenorul său. Harper-recordmanul
Portarului veteran ( 35 ani ) i s-a ivit o oportunitate de aur o dată cu plecarea titularului Given, iar în primul său sezon a bătut recordul de imbatabilitate din istoria clubului, reușins ca timp de 20 de etape să nu primească gol.
Cazul Loverkrands
Alt caz controversat la Newcstle a fost cel al danezului Loverkrands. Clubul nu a vrut să îi mai prelungească contractul în iulie 2009, însă Houghton l-a recuperat în ianuarie iar acum este unul dintre stâlpii fundamentali ai echipei.
Un derby încins
Grație acestei reîntoarceri, Premier League va avea parte de unul dintre cele mai electrice derby-uri ale sale, derby cunoscut și sub numele de North East Derby, jucat între Newcastle și Sunderland și care își are originile undeva prin 1989, atunci când cele două echipe s-au înfruntat pentru prima oară. Scânteile vor sări iar în meciurile lor.
Istorie, cu puține titluri
Chiar dacă este considerată a fi o clasică a fotbalului englez, Newcastle a cucerit ultimul său titlul important în 1955, atunci când a câștigat FA Cup. Campionatul l-a câștigat ultima oară în 1927, iar de atunci a mai fost vicecampioana Angliei în 1995 și 1996.
sursă foto daylife
S-a vorbit mult de startul plin de contraste avut de Barcelona și Real Madrid în prima etapă a campionatului spaniol. La Barcelona s-au schimbat mult mai multe lucruri decât se credea, iar la Real Madrid mai sunt de finisat o groază de detalii.
Barcelona, fără 9
Suprinzător, chiar dacă nu pare, Barcelona joacă fără atacant central, sau cel puțin, fără un atacant de referință pe acest post. Mai pe înțelesul tuturor, locul ocupat odată de Eto’o, și mai târziu de Ibrahimovic, este gol.Pentru a ajunge într-o astfel de situație se mișcă mai multe piese, însă varianta basică a jocului Barcelonei este următoarea: Villa intră de pe stânga ca aripă falsă, iar Messi face același lucru, însă de pe dreapta. În interiorul careului nu e nici un jucător fix, respectivul spațiu transformându-se în zonă de sosiri pentur jucători din linia de mijloc.
Avantaje? În principal, două: apărătorii centrali ai echipei adverse nu au un punct fix de marcaj, iar când le apare jucător în zonă, le vine din față și cu mingea sub control. Problemă nasoală pentru ei. Cel de-al doilea avantaj pentru Barcelona este că evită ambuteiajele ce se formau sezoanele trecute ( vezi semifinalele de Liga Campionilor cu Inter ) atunci când Messi, Henry, Xavi sau Iniesta încercau să ajungă într-o zonă deja acoperit de nouarul lor și pe care adversarii o populau din abundență cu fundași.
Ideea nu este nouă, ceva asemănător făcând Johann Cruyff atunci când antrena Barcelona: trimitea ca extreme nouari puri precum Lineker sau Stoichkov, lăsând liber un culoar central pe care apăreau pentru ataca poarta Bakero sau Laudrup. Mai târziu, Cruyff și-a modificat sistemul din mers o dată cu sosirea lui Romario. Însă Romario îi oferea o infinitate de combinații ofensive.
Actualul sistem nu va fi ceva fix în schema de joc a Barcelonei pentru acest sezon pentru că Lui Guardiola îi place să schimbe, să suprindă, însă va fi o formulă pe care o vom vedea foarte des, mai ales împotriva echipelor ce nu vor să iasă la joc.
Real Madrid: Misiune imposibilă
Jose Mourinho a început primul joc oficial oferindu-i tânărului Canales o misiune practic imposibilă. L-a pus să joace mijlocaș ofensiv, în spatele unui atacant central ( Higuain ) și cu o extremă pe fiecare bandă ( Cristiano Ronaldo și Di Maria ), în spate având doi pivoți ( Xabi Alonso și Lass Diarra ). Misiunea lui Canales, așa cum își propunea Mourinho, era să organizeze atacul echipei, să facă tranziția dinspre pivoți, să se asocieze cu cei din față și să caute pasa decisivă. Ceva nu a mers. De fiecare dată când Canales le pasa celor din față, aceștia ( toți cei trei; CR. Ronaldo, Di Maria și Higuain ) își luau la revedere fără să mai privească în urmă. Să le dai mingea ăstora și să aștepți să ți-o dea înapoi, înseamnă o așteptare eternă. Iar dacă, din întâmplare și fără să facă exces, combinau între ei, priveau mereu înainte.Canales era considerat ceva din trecut, o fază de joc deja consumată de care nu mai este nevoie.
Privind înapoi, panorama era și mai jalnică. Lass își abandonase poziția ( nu se știe dacă din ordinul lui Mourinho sau din proprie inițiativă ) și se apucase și el de construcție, fundașii laterali nu urcau mai deloc, iar dacă o făceau nu treceau de linia ce înjumătățește terenul de joc, iar Xabi Alonso, ultimul partener posibil pentru Canales, are o manie pentru pasele largi către atacantul central. Și pentru că nu era de ajuns, Canales s-a văzut nevoit să muncească și în apărare, din bandă în bandă și de la atacanți la pivoți. Mallorca a avut o misiune ușoară, sacrificându-și un singur jucător, pus să îl marcheze pe Canales, pentru a distruge orice urmă de idee ofensivă a lui Mourinho.
Cifrele lui Canales sunt cât se poate de edificatoare: nu a tras nici un șut la poartă, nu a dat nici o pasă în careul de 16 metri, nu a recuperat nici măcar un balon, a dat opt pase greșite...
Ce importanță are anularea lui Canales? E suficientă o privire peste colegii lui. Fără jucătorii care să facă ordine și să conducă, Real Madrid este rupt în două: în spate, șase jucători care își păzesc ograda, iar în față trei găini zăpăcite care atacă fiecare după cum îl taie capul. Cel de-al zecelea jucător de câmp, Canales, trebuie să se fi simțit ca un violonist într-un grup de rock heavy-metal. Dacă nu modifică ceva, dacă atacanții continuă să fie atât de egoiști, Real Madrid va sfârși prin a fi o echipă de contraatac, lucru ce nu îi stă bine unui club de o asemenea talie.
sursă foto daylife
56 de etape i-au trebuit Stelei pentru a reveni lider în Liga 1! Motiv de sărbătoare şi de “somn cu ochii deschişi” pentru finanţatorul bucureştenilor, cel ce a relansat “visele de preamărire”: “pac-pac” în campionat, “tic-tac” în Europa şi “bla-bla” mult timp de acum înainte la tv! La aşa “defilare” nu mică ne-ar fi mirarea ca în viitorul apropiat să aflăm că “roş-albaştrii” au deja acontate Cupa Spaniei ori Libertadores, iar muzeul lui Ilie va deveni loc de pelerinaj pentru iubitorii de “RRRespect!”.
Un alt eveniment ni-l aduseră oltenii, cei ce-şi luară ‘napoi “nărodul”. Victorie în ultimul minut şi speranţe stârnite printre cei cu “sânge repezit”. Şi asta nu-i tot: imaginaţivă că- n scurt timp se coace “zaibărul” şi să te ţii atunci de “juveţi”! Dacă mai luăm în seamă şi faptul că prazu’ se făcu’, paporniţele-s gata, Veta-i gătită şi criza veni peste Sucă tocmai când avea omul nevoie de hoinăreală, “alb-albaştrilor” nu le va rămâne decât să-l convingă pe “ al mai al dracu fiu de oltean, Nea Mitică” să le dea titlul!
Nu avem voie să ratăm nici evenimentul monden ce a ţinut în umbră etapa: s-a îndrăgostit Borcea de o pământeancă! Mare păcat! Uite aşa, fură uitaţi (rămăserăm vorbind olteneşte) arbitrii, finii şi vremurile când “idolul blaturilor” il făcea mare pe Andone (noi nu uităm ce ai spus iarna trecută!).
..
Dar să trecem la lucruri serioase. Pentru început ne lăudăm şi noi puţin cu “noutatea” adusă BDF-ului în weekend: pentru prima dată (sperăm să devină o obişnuinţă) fiecare meci din etapă a conţinut pe lângă rezumatul video şi căteo cronică statistică (avem de unde!).
.
Gazdele au câştigat 5 partide, oaspeţii s-au impus în două jocuri, iar alte două dispute s-au încheiat nedecise. Până-n prezent, din cele 54 de meciuri jucate în sezonul 2010/2011, echipele ce au evoluat pe teren propriu au obţinut 25 victorii, vizitatorii 11, iar de 18 ori punctele au fost împărţite între combatantele directe.
Scorul de “4-3” s-a consemnat “în premieră” pentru campionatul curent, campionat unde după disputarea a 6 runde cele mai întâlnite rezultate sunt 1-0, 2-1 de 9 ori şi 1-1 de 8 ori. De menţionat şi că pentru a doua oară în ediţia actuală nu s-au înregistrat remize albe (et.4,6).
.
Au debutat în Liga 1: Del Campo (Spa/Medias), Voican (U Cluj), Batin (CFR), Yero Bello (Nig/Vsl), Anghelov (Bulg/Ste), Bello (Nigeria/Vsl) şi Donadoni (Ita/FCM);
Cifre rotunde, prezenţe: Ep Nicu – meciul 100, Ferfelea, Bejenaru –meciul 50.
.
Ovidiu Stoianof (golul 2 pentru U Craiova) este singurul jucător al Craiovei ce a fost prezent şi în ultima dispută cu bucureştenii, 1 aprilie 2005, acesta intrând atunci în minutul 70 în locul lui Cl Drăgan. Pentru Sportul, câştigătoare a acelui meci din Bănie cu 1-0 au evoluat atât în duelul din 2005 cât şi sâmbătă seara Maxim şi Curelea.
Urziceni şi Craiova au obţinut primele succese în campionatul 2010/2011, astfel singurele ce nu au cunoscut gustul succesului au rămas Astra şi Pandurii. Rezultatul din Ghencea a făcut ca cele două echipe să fie şi după ultima rundă neînvinse.
.
mai multe informaţii despre fiecare partidă în rezumatele video+ cronicile statistice
.
GOLURILE ETAPEI:
.În etapa a 6-a s-au marcat 24 goluri, 14 din ele fiind izbutite de gazde, oaspeţii punctând de 10 ori. În prima repriză 13 goluri-11 a doua, repartizarea pe intervale de timp: 0-15: 1, 16-30: 7, 31-45: 5, 46-60: 3, 61-75: 1, 76-90:7; doar 3 echipe nu au înscris.
Niculescu a realizat singura dublă a rundei. Primul gol reuşit de clujean a fost şi primul încasat de dinamovişti din afara careului.
Herea, Voiculet,Bordeanu, Wesley şi Olariu au marcat din penalty. Jucătorul Brăneştiului a transformat pentru a 3-a oară o lovitura de la 11 m în ediţia curentă.
Szukala a stabilit două cifre interesante: Primul său gol în Liga 1 a consemnat şi întâia reuşită “nemţească” din campionatul României.
Herea, prin cele 5 goluri bifate în ultimele 3 partide a ajuns la 6 şi se postează la doar un gol distanţă de brazilianul Eric în clasamentul golgheterilor.
Fundaşul CFR-ului, Alcantara a reuşit să marcheze şi în ediţia 2010/2011, acesta având stabilit un record propriu de invidiat chiar şi de atacanţi: a marcat în fiecare sezon din 2002/2003 până-n prezent, indiferent de campionatul unde a evoluat.
Oţelul a ramas echipa cu cele mai puţine goluri încasate, doar două, iar Dinamo cu cele mai multe date, 21. Gălăţenii au contabilizat al 4-lea gol din fază fixă, iar Sălageanu a dat a 2-a pase decisivă.
Timişoarenii au marcat al 5-lea gol din fază fixă. Steaua bifează primul gol din afara careului, reuşita lui Pacurar fiind a 6-a ce a avut la bază o fază fixă. "Roş-albaştrii" deţin un procent de 100% în ceea ce priveşte numărul de goluri încasate din faze fixe, 5.
.
Mai multe în cronicile meciurilor etapei a 6-a
.
Până-n prezent s-au înscris în campionat 146 goluri, din care 84 în dreptul gazdelor, 62 în prima repriză şi unul însemnând un autogol (Topici, et.5). De asemenea s-au contabilizat 12 duble şi 25 goluri din penalty.
..
CARTONAŞE:
.Aganovici (Gaz), Herea (Rapid), Sburlea (Rapid), Oros (Brasov) şi Rusu (Brasov) au fost eliminaţi în etapa a 6-a.
Total cartonaşe roşii ediţia 2010/2011: 19;
Arbitrii au acordat 54 de galbene, din care 26 vizitatorilor. Străinii au fost avertizaţi de 20 ori.
Echipa de la poalele Tampei a ajuns la 3 cartonase rosii incasate in sezonul 2010/2011.Pentru meciul din etapa viitoare, cu Dinamo, brasovenii au deja 3 fundasi de baza suspendati: Voicu (4 galbene), Oros si Rusu (eliminati).
..
SPECTATORI:
.Aproximativ 56450 de spectatori au vizionat meciurile etapei de pe stadioane –Etapa cu cei mai mulţi spectatori în ediţia curentă.
Media campionatului după 54 jocuri: 5560 spectatori/meci.
Universitatea Craiova ocupă locul doi clasamentul spectatorilor prezenţi pe teren propriu. Astfel, în cele 3 jocuri de acasă (unul la Severin, două pe “Central”) oltenii au înregistrat o medie de cca 16000 suporteri/meci. “Alb-albaştrii” au fost depăşiţi doar de Steaua, echipa bucureşteană având o medie de cca 16500 spectatori/meci, cifră la care au contribuit însuşi “juveţii” în primul meci al “militarilor” din Ghencea (aproximativ 25000 suporteri)...
CIFRELE STRĂINILOR DIN LIGA 1:
(FOTO tabel: lista strainilor prezenti pe teren in runda a 6-a)
.(FOTO tabel: lista strainilor prezenti pe teren in runda a 6-a)
73 de străini au bifat minute în runda a 6-a, 34 pentru gazde şi 39 la oaspeţi. 61 din aceştia au prins titulari, 32 din ei pentru vizitatori.
Brăneştiul şi Sportul continuă să fie formaţiile ce nu au utilizat, încă, străini, la polul opus situându-se Vasluiul, echipă ce a ajuns la 18.
Meciurile cu cei mai mulţi astfel de jucători pe teren s-au disputat la Mediaş şi Urziceni, câte 12, iar cei mai puţini la Craiova şi pe Steaua, doar 4.
Timişoara a avut 11 jucători români titulari şi 13 din 14 jucători autohtoni! 1 octombrie 2005 a fost ultima oară când Timişoara a aliniat unsprezecele de start format exclusiv din români. In partida aceea, Jiul-Poli 1:1, Oloroiu a folosit doar un strain, Ricardo Paez.
Timisoara: Popa, Rus, Canu, Batranu, Balace –Olah (Paez), Naidin (Velcea), Ov Petre, G.Coman – Caramian (Bucur), Moldovan.
.
Au marcat de 8 ori prin N’Doye, Delgado, E Kone, Alcantara, Wesley, Szukala, Moraes, Seto şi au încasat un cartonaş roşu (Aganovici).
Micile ironii venite din partea presei, la finalul unui meci, nu sunt înghițite de toți antrenorii, mai ales când echipa acestora a fost învinsă pe teren propriu de o formație mai modestă. Hai să vedem cum a reacționat managerul celor de la Spurs, celebrul Harry Redknapp după ce Rob Palmer, un angajat al televiziunii Sky Sports, l-a numit pe acesta mai în glumă mai în serios "wheeler dealer", cu trimitere la faptul că Harry a cumpărat și a vândut foarte mulți jucători la viața lui fiind un adevărat negustor. Precizez că interviul a fost făcut imediat după încheierea paridei Tottenham Hotspur - Wigan Athletic, scor 0-1, meci ce a contat pentru etapa a 3-a din Premier League.
Și încă o dată Harry Redknapp în prim plan, dar de această dată după ce a fost lovit în cap de o minge, în timp ce acorda un interviu:
BONUS: Un șut în față, un pas înainte. Acesta pare să fie sloganul acestui filmuleț.
În urma unui meci de caritate, la care a participat și primarul unui oraș din Canada, Winnipeg, un puști din echipa adversă a primit un șut în plină figură, chiar de la primar, după ce acesta din urmă a ratat contactul cu mingea. Să mai înviți primarul la activități de genul ăsta?:
Primul meci al etapei a detonat şi cea dintâi bombă. Campioana Bayern a plecat învinsă de pe terenul nou-promovatei Kaiserslautern, care a marcat cele două goluri în numai un minut. O înfrângere care îi poate face pe mulţi să ridice din sprânceană, însă dacă ne gândim că primul şut pe poartă al bavarezilor a venit abia în minutul 44 parcă surpriza nu mai e atât de mare.
Nici Schalke, teoretic principala rivală la titlu a trupei lui Van Gaal, nu s-a descurcat mai bine, cedând lamentabil pe propriul teren în faţa celor de la Hannover. Astfel, vicecampioana Germaniei a ajuns la două eşecuri în tot atâtea partide. Un bilanţ asemănător are şi Wolfsburg, care în ciuda faptului că l-a adus pe Diego, care a şi marcat la debut, şi a condus cu 3-0 a pierdut în faţa celor de la Mainz, după o repriză secundă dezastruoasă.
Hamburg şi Hoffenheim au confirmat rezultatele bune din prima etapă, obţinând noi victorii, Werder Bremen, galvanizată şi de recenta calificare în Liga Campionilor, a trecut peste eşecul usturător din prima rundă şi a învins cu 4-2 pe FC Koln, în timp ce Stuttgartul lui Marica a preluat lanterna roşie după 1-3 acasă cu Borussia Dortmund.
Cel mai nebun meci al etapei s-a desfăşurat la Leverkusen, acolo unde Borussia Monchengladbach a obşinut o victorie istorică, în special din punct de vedere al scorului, 6-3. După o astfel de partidă, orice analiză tactică nu-şi mai are rostul. Tot ce contează este doar frumuseţea fotbalului.
Rezultate Bundesliga, Etapa a 2-a
Kaiserslautern - Bayern 2-0
Schalke - Hannover 1-2
Bremen - Koln 4-2
Wolfsburg - Mainz 3-4
Eintracht - Hamburg 1-3
Nurnberg - Freiburg 1-2
St. Pauli - Hoffenheim 0-1
Leverkusen - Borussia M. 3-6
Stuttgart - Borussia D. 1-3
CE POȚI GĂSI PE BDF
AC Milan
Adrian Mutu
Adunate
Africa de Sud 2010
Anglia
Barcelona
Bayern Munchen
BDF
Bundesliga
Campionatul Mondial
Capitalele Fotbalului
Cei mai buni
Cfr Cluj
Chelsea
Craiova
Cristiano Ronaldo
curiozitati
Daca doriti sa revedeti
Eurogoluri
Europa League
Fotbal international
Fotbal romanesc
Franta
Funny
Germania
Goluri de legendă
Inter Milan
Jose Mourinho
Juventus
Legendele fotbalului
Liga Campionilor
Liverpool
Manchester United
Messi
Nationala
Personaje
Povestile fotbalului
Premier League
Presa
Rapid
Real Madrid
Romania
Spania
Steaua
Ultrasi
Unirea Urziceni
Universitatea Craiova
Vanatoarea de talente
ULTIMELE ARTICOLE
ULTIMELE COMENTARII PE BDF
Articole postate
Comentarii
Comentarii
BDF PE TWITTER
Articole postate
Comentarii
Comentarii